Alice POV:

   Dupa ce am primit scrisoarea aia de la asa-zisul „Chad Morrison” am fost cam bulversata.Nici nu mai stiam ce sa cred:ori era o frasa,ori chiar ma placea pustanul ala.Hhhmm…

    Dupa ce ne-am intors de la Emmet de acasa,am mai gasit pe presul de la casa noastra o alta scrisoare,iar de data asta era si un buchet de flori.Era cel mai frumos buchet de flori pe care l-am vazut vreodata!!!

     Buna seara draga mea Alice.Sper ca e in regula sa-ti spun asa…oricum tu esti lumina lunii care imi lumineaza noaptea intunecata si esti totodata razele soarelui care ma orbesc cu frumusetea si stralucirea lor.Sper ca iti place buchetul de flori.Am incercat sa-l aleg pe cel mai frumos,pentru cea mai frumoasa fata.Sper ca ai o seara perfecta.

                                                                                                          Cu drag,Chad

     O,Doamne!!!Nu puteam sa cred ca tipul asta mi-a mai trimis inca o scrisoare,iar de data asta si un buchet de flori.Acum e clar ca exista…

     Am ridicat incet buchetul si l-am mirosit.Avea o aroma cum n-am mai mirosit vreodata.Mai multe mirosuri amestecate dadeau buchetului o nota de eleganta si rafinitate.Am stat si l-am mirosit inca cateva minute,nesaturandu-ma de mirosul imbietor.

     -Alice,de la cine e buchetul asta?m-a intrebat Jazz pe un ton confuz.

     Nu i-am putut vedea expresia pentru ca si el si Rosalie erau in spatele meu.

     -De la…Chad.Un admirator secret,am spus eu pe un ton misterios si entuziasmat.

     -Ooo…se pare ca fata frange inimi.Nu-i asa Rose?

     Intrebarea lui a sunat cu dublu sens.Pentru o cipa mi s-a parut ca el stie ceva,dar banuielile mi s-au spulberat rapid.

    -Te indoiai de asta?l-a intrebat Rose cu o voce iritata.

    -Acum putem intra in casa??m-a intrebat nervoasa si plictisita sora mea.

   -Imediat,i-am spus eu scotand cheia din buzunar.

    Ma asteptam sa-l zaresc imediat pe Alec pentru ca el are cheie de la casa.Dar…nimic.Doar o liniste solemna si intunericul domneau in casa noastra mare.Pe unde o umbla fraierul asta???Incepe sa ma enerveze…

   -Se pare ca Alec n-a ajuns inca…a spus Jazz pe un ton nonsalant.

   -Mai bine.Sa ramana acolo,a spus Bella scuipand cuvintele.

   -Incepe sa ma scoata din minti disparitia asta a lui.Daca i s-a intamplat ceva rau?a intrebat Rose brusc speriata.

   -Chiar iti pasa atat de mult?a intrebat-o Bella uimita.

   -Hei!Terminati!Nu cred ca a patit nimic rau…adica ce i se putea intampla?intrebarea mea a sunat mai mult ca o afrimatie.

   Cu totii si-au lasat capetele in pamant si s-au indreptat catre camerele lor.Pana si Bella s-a retras,care vorba aia,nu e genul de persoana pe care s-o lasi cu vorba-n gura.

    M-am asezat incet pe canapea si am dat drumul la TV.Se pare ca nici macar multitudinea de imagini nu mi-a distras gandurile de la Chad.Cert era ca ardeam de nerabdare sa-l cunosc.

    Rosalie POV:

    Cand am ajuns acasa,Alice a mai gasit inca o scrisoare,dar de data asta si un buchet superb de flori,de la Jake…adica Chad.

    Dupa ce am intrat in casa si am observat cu stupoare ca Alec lipsea din nou,Alice ne-a certat putin,ca sa nu mai fim ingrijorati in legatura cu asta.

    Cu totii ne-am dus in camerele noastre,chiar si Bella.Oare o astepta Edward acolo?

    Mi-am alungat rapid gandul pervers in legatura cu ei doi si am intrat in camera.

    Cand am aprin lumina,eu si Jazz am ramas inghetati in pragul usii.Nu-mi venea sa cred ochilor.Imi venea sa lesin:pe covorul nostru alb,popseau linistite cateva picaturi mari de sange.La vederea luchidului rosu,simteam cum camera se invarte cu mine.Nu suportam sangele.Ma rog…nu aveam nimic impotriva sa-l vad la mine,dar la altcineva nu suportam,mai alea undeva in zona camerei mele.

   -Jazz…ce-i asstta??am reusit eu sa iandrug balabindu-ma.

    A incercat sa vorbeasca,dar n-a reusit decat sa mimeze ceva.Pana la urma a spus:

   -Sange…in orice caz nu sangele nostru…sau al altcuiva din casa asta.

  -De unde stii?l-am intrebat stupefiata.

   El a aratat cu degetul lui lung si palid catre covor.M-am uitat mai atent si am vazut o bucatica de material maro.

   -Ce-i cu fasia aia de material?l-am intrebat eu confuza.

   -Chiar nu-ti dai seama?

   -Nu…am spus eu incepand sa ma sperii.

   -Cine din casa asta mai poarta haine maro inchis?

   -Bella,dar ea poarta numai maro deschis..

   -Stiu…a murmurat el.

  -Jasper,spune-mi o data!Incepi sa ma enrvezi cu supozitiile tale.

  -Este a lui…Alec.

   Am simtit cum picioarele mi se ingreuneaza si imi pierdeam vocea de frica.Nu mai putem face nicio miscare.Capul imi era inghetat,iar respiratia imi era sacadata.

   -Vrei sa spui ca asta e sangele lui Alec??am resuit eu sa vorbesc in sfarsit.Asta a sunat mai mult ca un strigat de infiorare.

   -Nu stiu…ori e al lui…ori al altcuiva.

   -Al cui altcuiva???am intrebat eu disperata.

   -Asta…chiar nu stiu,a soptit el cu vocea inghetata de frica,ca si mine.

    M-am mai uitat inca o data la petele de pe covor.Acum parca erau si mai evidente.Parca vroiau sa se ridice de acolo si sa sara pe mine.

   Mi-am scuturat capul la gandul asta,incercand sa-l indepartez.Cu toata autosugestia mea si a fratelui meu,am reusit amandoi sa ne miscam si sa luam covorul si sa-l aratam si lui Alice si Bella.

   -Alice!!!!Bella!!!!am strigat eu terifiata catre amandoua,incercand sa le adun in hol.

   -Ce e???Ce e???a strigat vocea lui Alice,grabindu-se sus pe scari.

   Peste cateva clipe i-am simtit si prezenta Bellei pe holul lung de la etaj.

   -Ce s-a intamplat???au strigat amandou in cor.

   Fara sa mai scoatem niciun sunet,le-am aratat dovada:covorul cu cateva pete mari de sange.

   Amandoua au ramas inghetate cand au vazut asta.

   -De la cine e?a reusit sa sopteasca Alice.

   Eu si Jasper ne-am uitat unul la celalalt si le-am aratat si bucatica de material,maro inchis.

   -Nu e al meu!a exclamat Bella,dandu-se cu jumatate de pas inapoi.I se citea frica si teama pe fata.Mai exact se citea pe fata tuturor.

   -Noi credem ca e al lui Alec,a spus fratele meu.

   Ally si-a ridicat brusc privirea de la covor la noi,iar in aceasta se citea confuzia si teama.

   Am mai analizat cateva minute dupa situatia si am pus covorul in baie,ca a doua zi sa-l punem in masina de spalat.

   Am incercat cu totii sa adormim,dar nu prea am facut mare lucru.Gandurile macabre si ideile sumbre despre ce i s-a intamplat lui Alec ne-a invadat mintile.Credeam ca o sa innebunesc in seara aia…nici macar daca ma gandeam la Emmet,nu ma mai puteam linisti.

   Aveam nevoie de el aproape,ca sa ma stranga in brate si sa ma consoleze,numai cum el stia sa o faca.Si aveam nevoie de asta urgent.

Reclame