Rosalie POV:

   Dupa ce am manacat,n-am mai avut niciun chef sa ma dau jos din pat.Stiam ca trebuia sa ma duc acasa,dar era asa de confortabil acolo.Mai ales  ca eram cu Emmet.

    -Nu-i asa ca pleci mai tarziu?m-a intrebat el afisand un zambet cuceritor.

     Stia ca nu-i puteam rezista zambetului aluia,dar oricum nu aveam de gand sa plec.

    -Nu…doar nu crezi ca te-as lasa singur,i-am spus eu in timp ce ma uitam in ochii lui si ii mangaiam fata care era deasupra mea.

    -Nu,a spus el si m-a sarutat incet.

     Dupa aceea si-a bagat mana sub spatele meu si m-a luat in brate ca pe un bebelus.Asa eu ii puteam vedea fata,iar el pe a mea.

     -Te iubesc,a spus el uitandu-se adanc in ochii mei si zambind.

     -Eu si mai mult,i-am spus eu imitand fata unui bebelus ingamfat.

     -Ba nu,eu,a spus el incercand sa nu rada.

     -Ba nu,eu,i-am spus deja incepand sa rad.

     -Oh,mai taci,mi-a spus el in timp ce isi lipea din nou buzele de ale mele.

     -E nevoie de mai mult de atat ca sa ma faci sa tac,am spus eu ranjind.

     -Bine.Oricat e nevoie,a spus el sarutandu-ma cu mult mai pasional de data asta.

     -Ok.Acum pot sa tac.

     Inca ma mai tinea in brate si imi placea asta.

    -Cat timp o sa mai stam asa?l-am intrebat eu pe un ton amuzat.

    -Cat vrei tu,printesa.

    -O eternitate?l-am intrebat eu privindu-l provocator.

    -Mi se pare perfect,a spus el.

     Dupa alte cateva minute de tacere,mi-a venit in minte o alta intrebare,dar si in acelasi timp o afirmatie care ma ardea pe suflet.In orice caz,candva ar fi trebuit sa pomenesc de ea.

    -Emmet,azi e 8 iulie,i-am spus eu,tonul meu devenind mai serios.

    -Doar atat???Credeam ca e deja august,a spus el incepand sa rada.

    -Oricum,nu mai e mult pana in august.

    -Si?m-a intrebat el confuz.

    -Scoala incepe in toamna…asta inseamna septembrie,am zis eu cam trista.

    -Stiu…eu nu mai merg la liceu.Acum merg la facultate,a spus el ranjind mandru de sine.

     -Oohh…chiar nu intelegi?l-am intrebat eu putin furioasa.

     -Ce ar trebui sa intelg?

     -Eu o sa plec de aici cand incepe scoala!Eu nu am terminat inca liceul…i-am zis eu devenind trista.

     Respiratia lui a devenit sacadata,fata intristandu-i-se,mainile lui inca sustinandu-ma cu fermiatate.Nu dureros,dar nici prea moale.

     -…Si nu am de gand sa te las aici,i-am zis eu uitandu-ma la fata lui.Ochii lui priveau in gol,asa ca nu ma puteam uita in ei ca sa vad ce sentimente ascund.

     -Rose,daca trebuie sa te duci acolo,du-te.Termina scoala.Eu nu te voi impiedica.Poate ca eu am fost decat o…iubire de vara cu care ti-ai mai si pierdut virginitatea.Acolo vei gasi alt baiat si…

     -Nu!i-am replicat nervoasa ca poate gandi macar asa ceva.Nu!Tu nu esti o iubire de vara.Asculta-ma ce-ti spun,i-am luat fata in maini,fortandu-l sa ma priveasca in ochi.Eu nu te voi parasi niciodata.Tu esti iubirea vietii mele si nu te voi lasa sa-mi scapi printre degete.Tu chiar nu intelegi cat de mult te iubesc?

     -Poate decat acum…a spus el,fata lui inca netradand nimic.

     -Daca te mai aud o singura data ca spui asta,te arunc de la balcon.Te iubesc,Emmet.Te iubesc.Sunt sigura de asta.Altfel de ce crezi ca as fi acceptat ca tu sa fi primul?i-am zis eu inca uitandu-ma in ochii lui.

      In sfarsit fata lui a devenit de dinainte,un mic ranjet facandu-si loc pe fata lui.

   -Si eu te iubesc,Rose.Mai mult decat orice pe lumea asta.Si chiar daca va trebui sa pleci,vom gasi noi o solutie.

   -Stiu ca asa va fi,m-am uitat bland in ochii lui,incercand sa-l fac mai optimist.

     M-a mai sarutat inca o data.De data asta sarutul a fost plin de tristete si frustrare.Disperare chiar.

    -Stiu!mi-a zis el,zambind cu toata gura,prinzand ceva culoare in obraji.Tu cand faci 18 ani?

    -Peste o saptamana.De ce?l-am intrebat eu confuza.

    -Atunci…casatoreste-te cu mine!

     Buzele mele s-au conturat intr-o mare gura deschisa,iar creierul meu nu putea asimila corect cuvintele.O gramada de idei imi veneau in cap in legatura cu asta,dar corzile mele vocale nu vroiau sa le rosteasca pe toate deodata,desi era imposibil.

    -Ce???l-am intrebat eu involuntar.

    -Da…vei fi majora,iar legea iti da voie sa stai unde doresti.

    -Da…dar…am spus eu gandindu-ma mai bine,si nu parea o idee chiar asa de rea.Nu e o idee rea,dar vroiam ca nunta mea sa fie mare,grandioasa.Sa port o rochie alba ca in povesti.Sa am o gramada de invitati…si mai intai de asta sa termin liceul,am pronuntat mai incet ultima propozitie.

    -Asa va si fi,a zis el inca ranjind.

    -Cum adica?

    -Du-te in Arizona cand se termina vacanta.Ai incredere in mine.Du-te acolo fara mine.

     -Ce???Nu.Nici nu ma gandesc sa plec fara tine,i-am zis eu refuzand din prima fara sa ma gandesc la o alta posibilitate.

    -Ai incredere un mine.Tu doar du-te acolo.Voi face eu restul.

    -Dar pana atunci mai e timp,i-am zis eu zambindu-i provocator si sarutandu-l dulce.

    -Mmm…si la ce te-ai gandit?m-a intrebat el apropiindu-si fata din ce in ce mai mult de a mea.

     Daca se mai apropia,nu cred ca as mai fi putut rezista mult.Pieptul si abdomenul lui musculos,parul lui negru si des,buzele lui moi si dulci,bratele lui puternice cu care ma sustinea,chiar nu vroiam sa merg asa de departe,dar pana si fundul lui perfect trezeau in mine niste sentimente…chiar animalice as putea spune.

    -Aaa…ajuta-ma,am spus eu fiind putin ametita de parfumul lui si de caldura corpului lui,fata lui apropiindu-se excesiv de mult de a mea.

    -Am o intrebare,a spus el ranjind.

    -Sspunne…am zis balabaindu-ma.

    -Te ametesesc?

    Ce???Cum putea sa ma mai intrebe asta???Nu era evident???Ia stai asa…o facea intentionat???Chiar daca nu pare asa,nu ma deranja.

     -Aaaa…da.

     -Aste e tot ce vroiam sa aud,a spus ranjind si si-a lipit inca o data buzele de ale mele.

      Dupa cum spuneam,nu am mai putut rezista mult si mi-am inclestat putenic mainile in parul lui,iar apoi s-a intamplat din nou.